au urmat mâinile
lutul
copilul dintr-o singură propoziție
și nașterea mea câteva străzi mai târziu

spaima ei încă se zvârcolea în sufletul peștelui
mă mângâia pe creștet și plângea
din camerele goale înspre după-amiază
din bezna celulei către ochiul drept
amintire după amintirea șarpelui care a coborât din copac
să se întâmple om

după ce ne-am făcut lumină în gânduri
(sorbeam tăcerea din aceeași gură)
numai carnea ne aluneca rigid de pe oase
ca un suspin
muribund